Chișinău- Bruxelles.

Republica Moldova este un stat nou apărut pe scena Europei aflată în plină schimbare din 1989 încoace. Spațiu de confluență istorică între mai multe zone geopolitice, Moldova contemporană se află în căutarea propriei identități. Fără îndoială, că viitorul său rezidă în capacitatea populației, e elitelor și noii generații de a defini un proiect viabil și de a-și diversifica relațiile politice și economice externe, adică de a se include în rețelele de schimburi continentale în proces de reorganizare. Moldova urmează să își obțină pe harta lumii locul care i se cuvine în Uniunea Europeană. Sigur acesta nu este un proiect care se rezolvă în 3-4 ani, însă șansele sunt mari.

Uniunea Europeană a înlocuit Uniunea Sovietică și CAER-ul în calitate de partener comercial principal al țărilor central și est europene. La nivel de ansambluri geoeconomice Moldova gravitează către regiunile Europei de est, cea a Europei centrale și cea a Mării Negre. Astfel succesul Moldovei va fi determinat de antrenarea țărilor din aceste trei zone într-o colaborare cât mai strânsă, începând cu crearea și extinderea unei zone de liber schimb. Țin să menționez faptul că Republica Moldova deși reprezintă un caz aparte printre țările în tranziție (datorită dependenței accentuate față de piețele CSI), ea totuși are șanse mari de aderare la familia Europeană. Dacă Rusia este o țară enormă, Ucraina prea mare și îndepărtată de UE, Moldova este un stat mic, care ar putea fi ușor acceptat în calitate de membru asociat al UE. Uniunea Europeană își dezvoltă relațiile de apropiere față de Republica Moldova, mizând pe cooperare și integrare economică și politică.

Ce ziceți de perspectiva europeană a Republicii Moldova? Precizez doar 9 din ele plus o țară UE parteneră cu adevărat meritabilă în procesul de susținere privind integrarea Republicii Moldova în UE.
1. Comunicarea Comisiei Europene şi Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate „Un nou răspuns pentru vecinătatea în schimbare” din 25 mai 2011 face referinţă indirectă la perspectiva europeană pentru unele state din Parteneriatul Estic. RM va susţine în continuare că este eligibilă pentru aderare la UE.
2. La 15 septembrie 2011, Parlamentul European a adoptat Rezoluţia privind negocierile Acordului de Asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Textul Rezoluţiei PE conţine o serie de referinţe importante pentru viitorul relaţiilor dintre RM şi UE. În mod special, remarcăm că deputaţii europeni fac referinţă la Articolul 49 al Tratatului UE în contextul angajamentului UE faţă de RM. De asemenea, Rezoluţia se referă într-o manieră pozitivă la liberalizarea regimului de vize, negocierea zonei de liber schimb, cooperarea sectorială.
3. Cel mai important element al cadrului juridic al dialogului RM-UE instituit prin Parteneriatul Estic îl constituie Acordul de Asociere. Pe parcursul celor 8 runde de negocieri avute până în prezent s-a reuşit să se închidă provizoriu negocierile pe toate subiectele legate de Dialogul Politic şi Reforme, Cooperare în domeniul Politicii Externe şi de Securitate. Capitolul Justiţie, Libertate şi Securitate este, la fel, aproape de închiderea lui provizorie. În domeniul cooperării economice şi sectoriale s-a reuşit să se închidă 21 din 25 de capitole.
4. Se progresează în domeniul liberalizării regimului de vize RM-UE. Până în prezent Republica Moldova a avansat semnificativ în procesul de modificare şi ajustare a cadrului juridic naţional la normele şi standardele UE. Pe parcursul anului 2012 este preconizată realizarea completă a măsurilor legislative din cadrul primei etape a Planului de Acţiuni RM – UE în domeniul liberalizării regimului de vize, ceea ce va permite trecerea la etapa a doua, de implementare.
5. Parteneriatul de mobilitate RM-UE, un alt punct de plecare prezentate prin proiectele realizate în cadrul Parteneriatului de Mobilitate RM-UE (în jur de 70 proiecte şi iniţiative), în special în domeniul securităţii documentelor, a politicilor migraţionale, combaterii migraţiei ilegale, contribuie nemijlocit la implementarea cerinţelor înaintate de către UE în contextul liberalizării regimului de vize pentru Republica Moldova.
6. Acordul privind spațiul aerian comun RM- UE, altă premisă de intărire a relațiilor cu UE. Dialogul RM-UE privind dezvoltarea unui spaţiu aerian comun cu UE a fost iniţiat în luna iunie 2010, prin mesajul premierului Vlad Filat adresat Preşedintelui Comisiei Europene în care a fost exprimată dorința autorităţilor moldoveneşti de a lansa negocierile cu UE în vederea aderării RM la Spaţiul Aerian Comun European (SACE).
7. Cooperarea Vamală, este în continuă avansare. Pe parcursul anului au avansat negocierile privind capitolul Impozitare din cadrul Acordului de Asociere. Negocierile nu au fost finalizate, în discuţie fiind problematica accizelor la ţigări dată fiind diferenţa cifrelor respective din RM şi UE. RM şi-a asumat angajamentul de a ridica treptat accizul la nivelul European.
8. Cooperarea în domeniul educației. Sunt sigur că s-a auzit de procesul Bologna, acesta urmează a fi implementat treptat în instituțiile de învățământ superior din RM. Republica Moldova a aderat la Procesul de la Bologna în 2005, astfel implementând în învăţămîntul superior sistemul academic compus din trei cicluri de calificări, licență, master, și doctorat, primele două având la baza funcționării credite pe care studenții trebuie să le obțină pe parcursul anului de învățâmânt. În plus sunt implementate proiecte de acțiune comună pentru studii în afara RM, prin proiecte ca ERASMUS, ERASMUS MUNDUS COOPERATION WINDOW, TEMPUS TACIS.
9. Comunităţile Europene au oferit mai mult de 300 milioane € în calitate de asistenţă pentru Moldova începând cu 1991. Această asistenţă a fost oferită prin Programele de Asistenţă Tehnică pentru statele CSI (TACIS), incluzând componentele naţionale, regionale şi cooperarea trans-frontalieră.
10. În plus, ROMÂNIA, nu degeaba am scris cu litere mari este mai cel mai bun prieten al Republicii Moldova la nivelul de implementare al acquis-ului în RM, ca să o zic mai simplu este avocatul principal al integrării Republicii Moldova în UE. Diplomația română a făcut demersuri multiple pentru a menține subiecte legate de Moldova pe agenda UE. Totuși relațiile dinte RM și RO au cunoscut momente de apogeu și declin, dar să nu intrăm în alt subiect (o las demnitarilor să gândească) .

Republica Moldova a avansat la nivelul negocierilor și cooperării cu UE decât orice alt stat din CSI. Acesta nu este un vis, ci o prioritate a politicii statului moldovean. Europa are nevoie de noi, și noi de ea. Europenii sunt uniţi în promovarea păcii şi prosperităţii şi diversitatea culturală, de tradiţii şi limbi a Europei ce constituie un element pozitiv pentru acest continent, astfel ca să scăpăm și noi de construcții artificiale la nivelul limbii și diversității culturale, UE este familia noastră.

SUA ca vis și UE ca superputere.

De la sfârșitul războiului rece și colapsul Uniunii Sovietice se spune din ce în ce mai des că SUA a rămas singura superputere mondială. Majoritatea discursurilor marilor demnitari în acei ani sunau cam așa: trăim într-o lume, dominată de o singură superputere, și nu se întrevede nici o perspectivă de apariție a vreunui concurent. În opinia unui fost consilier pe probleme de securitate națională, Zbigniew Brzezinski, SUA constituie unica, cea dintâi și cea din urmă superputere mondială. Ei, s-au înșelat, din anii 2000 încoace această putere dominantă dă semne de oboseală și sunt voci care susțin că puterea SUA este în declin (acum nici nu se pune problema în timp de criză economică mondială). Mereu s-a întâmplat că existența unei puteri dominante a încurajat nașterea altor puteri care să o contrabalanseze pe cea dominantă. Așa s-a născut și Uniunea Europeană, cu ajutorul în special al SUA (după 1945 încoace).

Din ce în ce mai mult UE este văzută ca principal chalanger al SUA la hegemonie. Nu numai că în prezent este o superputere economică, dar nici nu mai are nevoie de cadrul de securitate asigurat de SUA în timpul războiului rece, fiind astfel mult mai dispusă să își afirme propriile politici în fața SUA. Cei doi actori de pe scena mondială au convenit, este adevărat, asupra promovării capitalismului și democrației în lume și sunt legați unul de celălalt prin legături comerciale de investiții, însă văd lumea din perspective din ce în ce mai diferite. Irakul a prezentat un punct cheie, dar divergențele din SUA și UE s-au manifestat cu privire la probleme mult mai variate, precum conflictul israeliano-palestinian, schimbările climaterice, pedeapsa capitală, sprijinul pentru Națiunile Unite, abordarea problemei Iranului și Coreei de Nord sau chiar aderarea la Curtea Penală Internațională.

SUA nu sunt în dezacord numai cu UE, ci și cu restul lumii. Tipul de politică promovată de SUA, mai ales sub administrația lui BUSH, are la bază din ce în ce mai mult perspectiva unilaterală, folosirea forței pentru atingerea obiectivelor și prezența unui electorat intern care devine din ce în ce mai conservator. În aceste condiții, credibilitatea pretențiilor de susținător al democrației este subminată de erori flagrante din practica democrației americane.

Toate aceste motive, existența unor precedente istorice, creșterea sa economică și declinul credibilității rolului SUA în lume, îi oferă UE să se afirme ca superputere. Având ca bază valori diferite, UE poate oferi o perspectivă a problemelor internaționale, soluții diferite și o abordare a relațiilor internaționale bazată mai mult pe diplomație și pluralism. O lume care a dus două războaie mondiale pe continentul său, nu va acționa niciodată prin violențe cu pretextul de a impune democrația cum o face SUA.

Neîncrederea perturbează votul. Factori firești ai comportamentului uman.

În societatea contemporană ordinea politică este dominată de o viziune profund inegalitară în rândul cetățenilor. Esența evoluției către instituirea unui/unor regimuri democratice astăzi ține foarte mult de statut și cetățenie. În mod particular evoluția drepturilor, procedurilor și practicilor electorale exprimă în fapt cursurile modificării regimurilor politice occidentale în sensul idealurilor democratice. Astăzi reprezentanții poporului sunt aleși direct/indirect de către popor. Și totuși unde să află Republica Moldova la capitolul acesta? De ce rata de participare la vot este atât de scăzută, în rândul tinerilor? De ce oamenii în vârstă votează în cantități mai mari decât tinerii? De ce într-o democrație oamenii totuși nu se folosesc de dreptul de vot? Vom urma să răspundem la aceste întrebări în continuare.

Modalitățile de angajare în controlul guvernanților și influenței deciziilor politice apar să fie cunoscute pentru Republica Moldova într-o foarte mică parte. Astăzi avem o societate civilă puțin dezvoltată, reprezentată de diferite ONG-uri, sindicate și asociații cu caracter național și internațional ș.a. Avem presiuni venite dinspre societatea civilă și exercitate asupra deținătorilor puterii egală cu zero. Și de ce unii cetățeni de rând totuși nu sunt motivați să dea curs participării directe (votul)? Dacă drepturile și libertățile politice îi dau oricărui cetățean mijloace de a da valoare opiniilor sale politice de a-și exprima revendicările, atunci ce îi încurcă să își exprime votul? Am putea da un răspuns că și neexprimarea votului este tot un control asupra guvernanților. Însă țin să menționez faptul că nu este chiar așa. Oamenii care nu votează ajung să se plângă că trăiesc într-o țară săracă, plină de corupție etc. (și nu doar cei care nu votează). Eu îl văd doar ca un refuz al normelor politice.

O să dau curs câtorva factori de care depinde participarea. Fiind un fenomen complex în analiză, ea depinde de multipli factori sociali, politici și ideologici. Democrația prevede, de drept condițiile de acces la activitățile politice. Totuși nu toți membrii lor au aceeași disponibilitate de a-și utiliza resursele politice (ține mult de birocrație). Apar inegalități depinzând mai intâi de factorii sociali. În țara noastră angajarea politică, oricare ar fi modalitățile ei, este mai frecventă la persoanele care au un statut socio-economic ridicat, nu are sens să mai discutăm pe filiera economică (acest lucru îl vedem în peste tot în lume). Avem tineri activi în diferite partizanate politice, și nu doar. Oamenii instruiți, sunt și cei mai activi, fiindcă ei sunt mai apți să manipuleze conceptele, ideile, simbolurile proprii limbajului și culturii politice.

Mijloacele participării țin foarte mult de vârstă. Date luate prin observație și experientă proprie în ce privește comportamentul oamenilor: înainte de 40 de ani ia forme protestare (tinerii sunt interesați și deciși ca prin diferite forme să contribuie la schimbarea societății ); după 40 de ani participarea devine convențională. Cu toate acestea între 65-70 de ani se votează cu cea mai mare asiduitate (unele partide au în platforma lor electorală exact această categorie de oameni). Pe de altă parte femeile se mobilizează mai puțin decît bărbații chiar și în cazul în care sunt active și licențiate.
În ce privește factorii politici, participarea politică este legată și de conjunctura politică de organizare a societății, de sistemele de partide ca și de capacitatea acestor sisteme de a traduce clivajele sociale.

Să vedem și raportul cu sfera politicului. O imagine pozitivă asupra politicii, acuma în societatea noastră este foarte rară, dar totuși interesul purtat acestei activități, o identificare partizană asumată, sunt tot atâtea elemente care dispun la mobilizare. Similar participarea de tip protestatar este tot mai frecventă în rândul tinerilor generații, ea corespunde mai clar sistemelor lor de valori mai individualiste, mai liberale, mai sensibile fată de libertatea de expresie decât a generațiilor anterioare.

O problemă sunt factori văzuți ca fenomen de cauzalitate, însă acestea provoacă efectele văzute cu ochiul liber, fără să fii mare intelectual. Republica Moldova se luptă cu probleme de anvergură socială, politică, ideologică în speță, care provoacă tensiuni în rândul generațiilor, și ajungându-se la neîncrede în elita politică, nonactivismul, neparticiparea la vot, chiar și la proteste de masă plus violență. Astfel se formează o societate a neîncrederii, un fel de contrademocrație- ca rezultat al expresiei poporului. Democrației de astăzi în Republica Moldova îi lipsește încrederea în elita politică. Dacă să o luăm pe filiera sociologică, am putea spune că oamenii nu au încredere unii în alții, și lipsa aceste neîncrederi să o corelăm cu neîncrederea în guvernanți.

Am încercat în acest articol sa introduc un mic backround asupra nonparticipativismului și factorilor ce țin de anverguri interioare societății noastre. Dacă neîncrederea apare să fie cauza cea mai directă a nonparticipativismului la vot, atunci nu suntem pe calea ce bună. Esența votului este ca omul să se folosească de acest drept (poate și nu, are dreptul de a alege). Țin să primesc multe atacuri la acest articol, însă este o analiza obiectivă bazată pe observație proprie și inspirată din statistici .

Argumente concrete contra Platformei Civice „Acţiunea 2012”

AŞ DORI, PRIN ACEST MESAJ, SĂ FAC UN APEL CĂTRE ONG-URILE DE BASARABENI DIN ROMÂNIA CARE SUNT IMPLICATE ÎN BINE CUNOSCUTA PLATFORMĂ CIVICĂ „ACŢIUNEA 2012”. SCOPUL ACESTEI ALIANŢE DE ONG-URI ESTE UNIREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA. PE PARCURSUL ANILOR 2011 ŞI 2012, PLATFORMA CIVICĂ „ACŢIUNEA 2012” DESFĂŞOARĂ MANIFESTĂRI PUBLICE DE INFORMARE ŞI SENSIBILIZARE A ÎNTREGII POPULAŢII DIN ROMÂNIA ŞI REPUBLICA MOLDOVA CU OBIECTIVUL DE A CONŞTIENTIZA NECESITATEA REALIZĂRII UNITĂŢII NAŢIONALE. CE MĂ MIRĂ FOARTE TARE ESTE ÎNSĂ FAPTUL CĂ ACESTE ONG-URI NU GÂNDESC CEVA MAI PROFUND LA CONSECINŢELE ACESTEI COALIŢII. MĂ VĂD NEVOIT SĂ ENUNŢ PRINCIPALELE ASPECTE LA CARE PLATFORMA ŞI ORGANIZAŢIILE COMPONENTE AR TREBUI SĂ MEDIEZE, ASTFEL ÎNCÂT SĂ OPREASCĂ MANIFESTĂRILE LOR PE ACEST OBIECTIV, ÎNTRUCÂT ESTE ÎN JOC BINELE COMUN AL AMBELOR STATE:

1. DISCURSULUI RADICAL UNIONIST PROMOVAT DE PLATFORMA CIVICĂ „ACŢIUNEA 2012” POATE CONDUCE LA RIDIGIZAREA RELAŢIILOR DIPLOMATICE DINTRE ROMÂNIA ŞI REPUBLICA MOLDOVA (PE AGENDA COMUNĂ A CELOR DOUĂ STATE NU POATE APĂREA ACEST SUBIECT, CARE NU PUNE PE POZIŢII DE EGALITATE AMBELE STATE).
2. FIECARE STRUCTURĂ COMPONENTĂ ÎN PLATFORMĂ ARE O POZIŢIE AMBIGUĂ ÎN CEP RIVEŞTE RELAŢIA CU ONG-URILE IMPLICATE, NEREIEŞIND NICI MĂCAR RELAŢIA CU IERARHIA SUPERIOARĂ A GRUPULUI DE ASOCIAŢII.
3. ÎN CADRUL PLATFORMEI, EXISTĂ SAU SE CLAMEAZĂ O COLABORARE INTENSĂ ÎNTRE ORGANIZAŢIILE DE BASARABENI IMPLICATE ŞI ORGANIZAŢIILE EXTREMISTE, IAR ACEST LUCRU NU FACE DECÂT SĂ ATRAGĂ ACUZE DIN PARTEA MEDIILOR COMUNISTE, PRIN CARE SE AFIRMĂ CĂ ROMÂNIA ARE PRETENŢII TERITORIALE ASUPRA REPUBLICII MOLDOVA. ISTORIA (NU CEA INTEGRATĂ) NE ARATĂ ÎNSĂ CĂ ROMÂNIA NU ARE EXPERIENŢĂ ÎN CUCERIREA TERITORIILOR, FAŢĂ DE ALTE STATE (FEDERAŢIA RUSĂ) ŞI NICI POLITICA EXTERNĂ A STATULUI ROMÂN NU ARE ACEASTĂ TENDINŢĂ. ESTE NECESAR SĂ DISTINGEM ÎNTRE ŢĂRILE PRIETENE ŞI ŢĂRILE „PRIETENE”.
4. NECESITATEA ŞI REALIZAREA UNIRII ÎN ANUL 2012, IDEE PROMOVATĂ DE PLATFORMA CIVICĂ „ACŢIUNEA 2012”, NU ESTE SIGUR UNA FEZABILĂ. CHIAR SĂ EXISTE VOINŢĂ – ÎN AMBELE PĂRŢI ALE PRUTULUI, DAR ŞI ÎN CANCELARIILE MARILOR PUTERI – O REUNIFICARE NU S-AR PUTEA REALIZA ÎNTR-UN ORIZONT TEMPORAL ATÂT DE SCURT.
5. OBIECTIVUL PLATFORMEI NU ESTE UNUL CONSTITUŢIONAL, IAR AICI MĂ REFER LA AMBELE STATE, REPUBLICA MOLDOVA ŞI ROMÂNIA. ATÂT TIMP CÂT FIECARE STAT ÎN PARTE ESTE SUVERAN ŞI INDEPENDENT AVÂND LA BAZA FUNCŢIONĂRII ŞI LEGITIMITĂŢII SALE O CONSTITUŢIE RECUNOSCUTĂ DE CETĂŢENII STATELOR SALE, NU ESTE LEGALĂ ŞI LEGITIMĂ EXISTENŢA UNOR ASEMENEA PLATFORME.
6. ACŢIUNILE PLATFORMEI ÎNGREUNEAZĂ DEMERSURILE ROMÂNIEI DE SUSŢINERE A INTEGRĂRII EUROPENE A REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRUCÂT ÎI AFECTEAZĂ IMAGINEA ŞI CREDIBILITATEA INTERNAŢIONALĂ, ALIMENTÎND PROPAGANDA ANTIROMÂNEASCĂ.
7. INTEGRAREA REPUBLICII MOLDOVA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ POATE ASIGURA REGĂSIREA CELOR DOUĂ ŢĂRI ÎN FAMILIA EUROPEANĂ UNITĂ, ASTFEL, SE POATE REALIZA O UNIRE FĂRĂ PROBLEME DIPLOMATICE ŞI STRATEGICE

.
STIMAŢI COLEGI DIN ONG-RILE DE BASARABENI IMPLICAŢI ÎN PLATFORMA CIVICĂ „ACŢIUNEA 2012”, MĂ ADRESEZ VOUĂ, RUGÂNDU-VĂ SĂ VĂ MAI GÂNDIŢI LA STATULUL NECONSTITUŢIONAL AL ACESTEI PLATFORME ŞI SĂ LUAŢI DECIZII FAVORABILE PENTRU REPUBLICA MOLDOVA. REPUBLICA MOLDOVA ARE NEVOIE DE NOI TOŢI, DAR PRIN IMPLICAREA DUMNEAVOASTRĂ ÎN ACTIVITĂŢI DISCUTABILE, PROMOVATE DE PLATFORMĂ, RISCAŢI SĂ CONTRIBUIŢI LA REDIMENSIONAREA COMPLEXITĂŢII DIPLOMATICE DINTRE REPUBLICA MOLDOVA ŞI ROMÂNIA.

EXCESELE COMUNISTE AU FOST DEPĂŞITE CU MARE GREUTATE, ATENŢIE ŞI CHIAR COMPROMISURI DIN PARTEA AMBELOR STATE, ODATĂ CU INTRAREA LA GUVERNARE A ALIANŢEI PENTRU INTEGRARE EUROPEANĂ. DACĂ DORIŢI CA STATUL NOSTRU SĂ AJUNGĂ CU ADEVĂRAT UN STAT CARE SĂ SE BUCURE DE TOATE DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE CETĂŢENEŞTI ŞI SĂ DEVINĂ STAT MEMBRU AL UNIUNII EUROPENE, DEPĂŞIŢI PROBLEMA ŞI UTOPIILE UNIONISTE, PLECAŢI DIN ACEASTĂ PLATFORMĂ ŞI OCUPAŢI-VĂ DE CERINŢELE ADEVĂRATE ALE BASARABENILOR DIN ROMÂNIA.
ÎN FINAL, M-AŞ ÎNTREBA: CUI FOLOSEŞTE ÎN ANUL 2012 ACEASTĂ PLATFORMĂ?

Acea Uniunea Europeană.

Indiferent de presiuni și motivații, europenii au construit între ei, începând cu anul 1950, o rețea complexă de legături economice, politice și sociale. Succesele și eșecurile lor au determinat numeroase alte acțiuni de integrare regională, în alte părți ale lumii. Motivele  au fost similare sau aceleași- pacea prin cooperare, securitatea față de inamicii vecini sau mai îndepărtați, crearea unr oportunități economice mai mari, valori împărtășite, obținerea de avantaje, creșterea eficacității și interesele proprii ale elitelor politice.

Să luăm un exemplu, Americile (SUA, Canada, Mexic). Aceste țări formează în prezent o zonă de liber schimb dar mai mică decât UE. Creată pe baza unui acord biletaral privind liberul schimb încheiat la 1 ianuarie 1989, devine ulterior  NAFTA prin aderarea Mexicului în 1992. În comparație cu UE, obiectele NAFTA erau modeste, astfel încât: să se reducă tarifele vamale la textile, confecții, îmrăcăminte, piese de schimb auto, echipamente de telecomunicații pe o perioadă de 10 ani, sau să reducă barierele comerțului agricol pe o perioadă de 15 ani. Rămâne de văzut dacă NAFTA va deveni ceva asemănător cu UE. Pe când  Statele Unite și Canada sut relativ nou venite pe planul integrării regionale, există numeroase măsuri mai vechi, inspirate din cooperarea dintre statele europene (în Caraibe, Asia, Orientul Mijlociu, America Latină, America de Nord, chiar ți în Africa).

Însă ca metodă excepțională ce a fost mai tot timpul acea zonă de inspirație pentru celelalte integrări regionale, Uniunea Europeană este exemplul cel mai evoluat de integrare regională din lume, dar este pe departe de a fi singurul exemplu. Grupuri de state de pe toate continentele au descoperit că o cooperare pe multiple planuri este în primul rând în interesul fiecăruia, astfel încât multe dintre ele au decis să ducă această cooperare la un nivel mai înalt.

Drept rezultat în momentul actual integrarea regională este un concept care devine din ce în ce mai familiar și în Europa de Est. A ști ce se întâmplă la nivel de UE devine, pentru europeni e la fel de important ca a ști ce se petrece în propria țară. Opiniile despre valoarea integrării regionale sau chiar despre perpecivele pe termen lung ale acesteia rămân împărțite, câtă vreme sunt rodul confuziei sau sunt complicate de întrebări și dubii privind condițiile care ar încuraja integrarea, logica pașilor și integrarea în final (aici este cazul Republicii Moldova).

Deși în ciuda dirențelor din state, europenii descoperă că au mai multe lucruri în comun. Integrarea economică și socială care a avut loc sub auspiciile Uniunii Europene și ale precursorilor ei de la începutul anilor ’50  a reușit să alinieze nevoile și priorităților europenilor. Rămâne să vedem ăn viitor dacă Uniunea Europeană va deschide porțile de extindere spre est. Până acuma UE a demonstrat lumii că este unită, cooperând mai intens în ceea ce privește politică externă și comerțul . Efectele integrării tind să se simtă și spre estul Europeni.  Pe măsură ce  UE s-a extins, la fel s-a întâmplat și cu instituțiile sale și aici  Uniunea trebuie sp inițieze adaptarea instituțiilor sale și să stabilească mai multă coerență în politicile sale, pentru că astfel este mai vizibil ceea ce face și ce năzuiește. Atât timp cât nu va exista acordul unanim de trece la federalism în UE, rămân totuși de părere că va persista atât criza economică, cât și tensiunile politice.

Cultura și elita politică în Republica Moldova.

Ținem cont de faptul că poliarhiile existente în occident, s-au format datorită existenței unor puternice idei naționaliste (mai ales în Franța)  și stabilității teritoriale preexistente. În timp ce pentru această regiune este valabil termenul de culturație (existența și preeminența unei culturi puternice atât la nivel social cât și la nivel politic), pentru tânăra democrație moldovenească este valabil termenul e aculturație, adică  adaptarea unui grup la un nou mediu socio-cultural, internalizarea normelor și valorilor noii culturi. Întrebarea la care se cuvine să găsim un răspuns, exista cultură politică în Republica Moldova? Este absurd să concluzionăm că datorită instabilității politice și comportamentului uneori inadmisibil a demnitarilor noștri duce automat către inexistența culturii politice.  Sunt câțiva itemi care explică instabilitatea politică destul de deasă în statul moldovean:

1. Moldova se află încă în perioada de tranziție, valorile autoritare încă coexistă cu valorile democratice (atât la nivel de instituții cât și la nivel de partide).
2. Moldova a intrat într-o zonă gri, în care diferite valori se confruntă. Nu avem încă democrație, ci un fel de pseudo-democrație sau democrație Hibridă, în care corupția și economia subterană se dezvoltă fără precedent.
3. Tranziția politică este caracterizată  pe lângă trecerea de la un regim autoritar la unul democratic, de existanța instabilității politice (se formează mari coaliții în funcție de interesele elitelor).
4. Republica Moldova a avut alegeri libere, dar corecte nu  îmi permit să zic, de fiecare dată s-au semnalizat încălcări ale  legislației sufragiului universal.
5. Neîncrederea populației în întreaga elită politică, de la stânga la dreapta.

Dacă vom depăși aceste probleme complexe, este posibil ca să avem o cultură politică bine definită.  Problema majoră este că nu se poate construi o democrație fără o cultură politică bine definită. Atunci ce facem?  Răspunsul este că nu trebuie să exagerăm în ce privește cultura politică, ea este importantă dar sunt și alte metode de a trece peste problemele complexe legate de cultură.  Este nevoie să asimilăm politicile țărilor democratice liberale occidentale, care au un trecut istoric bazat pe idei liberale, idei care accentuează supremația cetățeanului (Declarația Universală din 1789, Franța).

Argumente pro:

Avem deja  un traseu de asimilare acestor politici, începând cu 2009, favorizate de partidele de centru dreapta. Însă și aici există o problemă majoră, fiecarea stat-națiune își are propria istorie, și aceasta diferă de la țară la țară, dar și aici nu trebuie să exagerăm. Prin ajutor și susținere reciprocă, Moldova poate reuși în fundamentarea unei culturi politice, elita politică poate deveni mai profesionistă și mai responsabilă prin intermedierea cu alte partide europene.

O altă depășire a problemelor culturii politice ar fi integrarea europeană. Acuma prin integrare europeană înțelegem mai mult democratizarea statului în sine. UE are 31 de capitole pe care fiecare stat aderent trebuie să le îndeplinească, și este apreciat după propriile sale merite.

Țările occidentale au o experiență mai mare în consolidarea democrației (existanța unor regimuri demcoratice încă de la întâlnirea ideologiei liberale cu democrație).

Concluzia,  este următoarea. Cultura politică este importantă, ea totuși se poate construi prin metode de lobby  și prin educarea și extinderea societății civile, prin asimilarea unor politici europene care să ofere un grad cât mai mare de transparență pentru instutuțiile politice moldovenești.

Democrație. Moldova între Vest sau Est?

Sunt îndreptățit să spun că Republica Moldova  s-a aflat (și se află încă) din punct de vedere istoric, între două mai culturi ale lumii. Una este cea occidentală, latină iar de cealaltă parte vedem cultura slavă. Este zona de graniță a diferitor lumi, din punct de vedere istoric, cultural, social, psihologic. În vreme ce Vestul după al doilea război mondial a pus accent pe progresul economic și consolidarea democrației pentru menținerea păcii între națiuni, Estul nu făcea decât să înglobeze statele din Europa de Est în minciuna comunistă de tip marxist-leninistă promovată de toți secretarii ai PCUS și de întreg partidul comunist. În majoritatea țarilor partidele cu tentă cumunistă au fost scoase în afara legii, însă la noi se menține ideea că PCRM va aduce pacea în Moldova, doar nu e mai mult decât o prostie manipulativă. Tindem să cuprindem mai mult asimlări europene și să ne îndepărtăm de Est, ceea ce nu este tocmai bine. Fiind centrul periferic dintre cele două culturi menționate mai sus, noi trebui să luăm ce este bun și din Est și din Vest. În secolul XXI s-a menținut ideea că războiul nu este bun, o mai bună cooperare pentru elucidarea războiului este diplomația transformațională care pune accent pe respectarea și instituționalizarea drepturilor pozitive și negative ale omului.

Asimilarea politicilor UE acuma sunt transpuse în practică prin democratizarea și construcția statulului de drept și a domniei legii, o construcție economică de tip capitalist libertariană, care să facă față compeției atât pe piața internă a UE cât și pe arena internațională. Nu este greu de dedus faptul că această politică practicată la nivel de UE este mai bună, decât politica privind dezvoltarea societății civile, economice, dusă de Est. Este mai bună deoarece pune accent chiar pe individ, pe superioritatea sa în calitate de om, care are drepturi și libertăți.

După eșecul regimului comunist, țările din Europa de Est intră în faza de tranziție în mod automat, fac trecerea de la un regim totalitar spre consolidarea unui regim democrat-liberal. Cel mai important  punct al tranziției este desfășurarea unui sufragiu liber și universal, fără tentă de corupție. Oare Moldova când va ajunge la acest nivel de democratizare ca să fie o Poliarhie (numită de un politolog Robert Dahl ”guvernarea de către popor, pentru popor”)? Bine, există mai multe aspecte care trebuie împlinite în timpul consolidării democrației (cea mai importantă fiind existența unei culturi politice, dar nu trebuie să exagerăm) însă nu intru în detalii.

Țin să menționez faptul că și democrația nu este tip ideal guvernare dar după cum spunea Winston Churchill ” democracy is the worst form of government except all those other forms that have been tried from time to time.”, (ideie preluată de la Toma D’Aquino), dar e cea mai bună dintre cele mai rele regimuri politice. Este vizibil faptul că democrația stă la baza construcției Europene și Moldova fâcând parte din marea familie Europeană, are nevoie de oameni mai liberi, egali în fața legii (valabil și pentru marii demnitari), oameni civilzați (unde trebuie de mai lucrat),  oameni cultivați care să pună punct închiderii voluntare. Avem nevoie de o societate deschisă doritoare să accepte toleranța ca Modus Vivendi, pentru a avea o viața mai bună și pentru a ne împlini prin calitatea noastră de oameni.

Republica Moldova.Cooperare, blocaj sau referendum?

Practicile politice din Republica Moldova au ajuns la un nivel de contestare publică. Îmi pun următoarea întrebare:  Când populația a mai fost întrebată direct referitor la o schimbare politică care ar influența direct viața omului de rând (desigur începând cu 2009,practicile politice nu au făcut decât să întărească ideea că totuși națiunea conduce, și puterea emană din popor). Astăzi în parlamentul R. M, există un conflict conform căruia majoritatea populației crede că dacă acesta s-ar rezolva, ar fi mai bine. E totuși discutabil aici. Doar să formulăm întrebarea, ce s-ar schimba dacă Moldova ar avea un președinte al țării? Țin să menționez faptul  că cel mai mare rol în Republica Moldova îl are guvernul, și pe locul II se plasează parlamentul, deci președintele prezidează funcția mai mult ca un diplomat. Da, este necesar ca el să existe, însă cum și când? De atâta vreme cât s-a încercat să se aleagă președintele țarii, partidul alfat în opoziție și mă refer la PCRM nu a făcut decât să blocheze la orice pas procedura de alegere a șefului statului, folosindu-se de veto-ul său. Însă în practica de bază a democrației, tind să menționez că vet-oul reciproc  face refernță mai mult la protecția minorităților, blocajul folosindu-se doar în cazurile excepționale în care s-ar încălca cu adevărat dreptul acestora. Pe lângă aceasta, partidele legitimate de către popor care formează opoziția tind să formeze o tiranie a minoritații, ceea ce practic este aburd. În loc ca finalitatea cooperării să fie consensul maselor, principii care stau la baza democrației, Republica Moldova este un caz aparte. Astfel a-și face și o referire la  Comitetul pentru Apărarea Democraţiei şi a Constituţiei care luptă pentru respectarea constituționalității legilor. Tind să vă atrag atenția că formatul Lupu-Ghimpu-Filat, nu întreprinde nicio o uzurpare a puterii, să vorbim chiar și în termeni de jurisprudență. Atât timp cât opoziția blochează majoritatea și nu se ajunge la consens, este just (principiu general acceptat) ca populația să se pronunțe pentru decizia finală, încotro mergem? Vom avea în continuare o instabilitate politică sau o vom depăși. Națiunea legitimează funcționarea întregului aparat de stat, așa că este moral ca statul să i-a în considerație ceea ce crede poporul că e mai bine. O soluție mai bună pentru participarea poporului la decizia politică,viața politică nu a fost inventată, sau dacă am emis-o,  să imi ziceți. Poporul este gardian, opune rezistență, și judecă reprezentanții.

Studentii basarabeni din Romania cer Guvernului de la Chişinău mai mulţi bani.

 Studenţii care învaţă în România, cer Guvernului nostru să aloce mai mulţi bani pentru colaborarea între studenţii români şi moldoveni. Despre acest lucru ei au vorbit în cadrul întrevederii cu ministrul Educaţiei şi ministrul Tineretului din Moldova.

La Vadul-lui-Vodă a început forumul de 3 zile pentru tinerii din Moldova, care învaţă în universităţile din România. Acolo ei se vor întâlni cu autorităţile şi reprezentanţii ONG-urilor din ţară.
Astăzi, 16 septembrie, în ajunul deplasării spre Vadu-lui-Vodă, studenţii au avut o întâlnire cu ministrul tineretului şi ministrul educaţiei. Tinerii au spus că doresc ca Guvernul din Moldova să acorde mai multe surse financiare pentru proiecte, în cadrul cărora studenţii moldoveni şi tinerii din ţară care învaţă în România, să poată comunica între ei.
O altă problemă care îi deranjează pe participanţii la forum este nivelul de predare în gimnaziile şi liceele din Moldova.
Scopul de bază al forumului – apropierea studenţilor din Moldova, care învaţă în România. Ministrul tineretului şi sportului zice că, probabil mulţi dintre ei, după absolvirea studiilor, nu vor mai reveni în Moldova.
Mâine studenţii vor avea o întâlnire cu primarul Capitalei Dorin Chirtoacă. Forumul se va încheia duminică.

http://tv7.md/ro/news/view?id=4646 

Sursa: www.tv7.md

Feedback între ministere. Unii dau suportul alții se șmecheresc!

Citesc o ştire care m-a uluit, cu un titlu bătăios – „Vlad Filat cere bani României pentru computere”! Ei bine, admit, titlul e al ziariştilor, bănuiesc că Filat nu a cerut, ci a rugat sau a solicitat. Oricum, esenţa nu se schimbă, iar esenţa e următoarea. Pe 16 septembrie 2010, guvernele de la Bucureşti şi Chişinău au semnat Acordul privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară. Potrivit acestui acord, România oferă Republica Moldova un ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro, bani care urmau să fie daţi în patru tranşe a câte 25 mln. euro pe an. Amintindu-şi de acest acord, premierul de la Chişinău îi solicită guvernului român ca o parte din acest ajutor să fie direcţionată pentru dotarea cu computere a şcolilor din Republica Moldova. „Elevii din republică trebuie să aibă acces la Internet, la tehnologii avansate”, a precizat Vlad Filat. La rândul său, Mihail Şleahtiţchi, ministrul Educaţiei, a informat presa că de asistenţa română vor beneficia în primul rând şcolile de la sate, dar lista completă a şcolilor ce vor beneficia de computere încă urmează a fi întocmită.

Tema e delicată, nu aş dori să mă amestec în relaţiile dintre cei doi premieri – unul moldovean şi altul român -, cu atât mai mult în relaţiile de bună vecinătate dintre cele două state – unul moldovenesc şi altul românesc, dar nu pot să nu constat că moldovenii sunt oameni şmecheri. Pe de o parte, ţin cu dinţii la „limba moldovenească” şi scot cuvântul „român” din denumirea cursului de istorie, iar pe de alta – daţi-ne bani, nerambursabili, că suntem fraţi! Declarăm că în august 1944 Armata Roşie ne-a eliberat de sub jugul român şi totodată – daţi-ne bani nerambursabili, că suntem fraţi! Eu nu ştiu ce e în capul lui Boc sau al lui Băsescu, ei vor decide, eu însă, când am citit solicitarea lui Filat, mi-am amintit de celebrele rânduri ale celebrului actor comic Constantin Tănase. Când ostaşii roşii au intrat în Bucureşti în 1944, „eliberându-l”, după ce le-a cunoscut apucăturile, marele actor a compus următoarele versuri: De la Nistru pân’ la Don,/ Davai ceas, davai palton./ Davai ceas, davai soţie,/ Nicego tovărăşie! 

Şmecheri moldoveni: voi ne daţi bani pentru şcoli, iar noi scoatem Istoria românilor din şcoli! Ciudată frăţie, nu-i aşa?! Eu, dacă aş fi în locul lui Boc sau al lui Băsescu… De fapt, n-am să fiu niciodată, ce rost mai are să spun cum aş proceda în locul lor?